Acidoza metabolica

Acidoza metabolica este un dezechilibru al pH-ului in care organismul a acumulat prea mult acid si nu are suficient bicarbonat pentru a neutraliza in mod eficient efectele acidului.

Cauze
Acidoza metabolica apare atunci cand organismul are mai mult acid decat baza in el. Farmacistii folosesc termenul pH pentru a descrie modul in care se afla o substanta de baza. Bazat pe o scara de la 14, un pH de 7.0 este neutru. Un pH-ul de mai jos 7.0 este un acid; cu cat este mai mic numarul, cu atat este mai puternic acidul. Un pH-ul de mai sus 7.0 este o baza, cu cat este mai mare numarul, cu atat este mai puternica de baza.

Diagnostic
Acidoza metabolica este suspectata pe baza simptomelor, dar este, de obicei, confirmata prin teste de laborator, pe probe de sange si urina. Sangele cu pH-ul mai jos 7.35 confirma conditia. Nivelurile componentelor sanguine, inclusiv de potasiu, glucoza, cetone, sau acid lactic, pot fi, de asemenea, peste normal. Nivelul de bicarbonat in sange va fi redus, de obicei, mai putin de 22 mEq / L. Urina pH-ul poate sa scada sub 4,5 in acidoza metabolica.

Tratament
Tratamentul se concentreaza in primul rand pe corectarea dezechilibrului de acid. De obicei, bicarbonatul de sodiu si fluide vor fi injectate in sange printr-o vena. O linie intravenoasa poate sa fi inceput deja sa administreze lichide si pentru a permite injectarea rapida a altor medicamente care pot fi necesare. Daca pacientul este diabetic, insulina poate fi administrata. Medicamentele pentru reglarea tensiunii arteriale sau a ritmulului cardiac, pentru a preveni crizele, sau pentru a controla greturile si varsaturile ar putea fi date. Semnelor vitale cum ar fi pulsul, respiratia, tensiunea arteriala, temperatura corpului, vor fi monitorizate. Cauza principala de acidoza metabolica, de asemenea, trebuie să fie diagnosticata si corectata.

Simptome
Este un acid natural produs de degradarea grasimilor si a altor procese din organism, insa, in anumite conditii, organismul nu are suficient bicarbonat, un neutralizator acid, pentru a echilibra acizi produsi. Aceasta se poate intampla atunci cand organismul foloseste grasimile pentru energie in loc de carbohidrati. Conditiile in care acidoza metabolica poate sa apara include: alcoolism cronic, malnutritie, si cetoacidoza diabetica.
Tulburarea poate fi, de asemenea, un simptom de o alta boala cum ar fi insuficienta renala, insuficienta hepatica, sau diareea severa. Acumularea de acid lactic in sange din cauza conditiilor, cum ar fi insuficienta cardiaca, soc, sau cancer, induce acidoza metabolica.
Unele otraviri si supradoze (aspirina, metanol sau etilen glicol) produc, de asemenea, simptome de acidoza metabolica. In cazurile usoare de acidoza metabolica, simptomele includ dureri de cap, lipsa de energie, si somnolenta. Respiratia poate deveni rapida si superficiala. Greata, varsaturi, diaree, deshidratare, pierderea poftei de mancare sunt, de asemenea, asociate cu acidoza metabolica.

Pacientii diabetici cu simptome de acidoza metabolica pot avea, de asemenea, impresia ca le miroase respiratia a fructe. Pacientul poate pierde constiinta sau deveni dezorientat. Cazurile severe pot produce coma si moarte.

Accident vascular cerebral

Un accident vascular cerebral este o intrerupere a alimentarii cu sange a unei parti a creierului. Un accident cerebral este uneori numit “atac cerebral”.

Cauze
Un accident vascular are loc atunci cand fluxul de sange dintr-o parte a creierului este interupt din cauza unui vas de sange din creier care este blocat. In cazul in care fluxul este oprit pentru mai mult decat cateva secunde creierul nu mai poate obtine sange si oxigen. Celulele creierului pot muri astfel, cauzand daune permanente.
Exista doua tipuri majore de accidente vasculare; accident vascular ischemic si accident vascular cerebral hemoragic.
Accidental vascular cerebral ischemic apare atunci cand unul din vasele de sange care furnizeaza sange la nivelul creierului este blocat de un cheag de sange.
Accidentele cerebrale ischemice pot fi cauzate si de cheaguri de sange care se formeaza in inima, sau de disectie carotidiana, sau o ruptura in mucoasa arterei carotid.
Accidental cerebral vascular hemoragic apare atunci cand un vas de sange dintr-o parte a creierului devine slab si sunt provocate scurgeri in creier. Unii oameni au fisuri in vasele de sange din creier. Acest rupturi provoaca daune ale creierului.

Factori de risc pentru accidentele vasculare sunt; hipertensiune arteriala, diabet, istoric familial medical cu accidente vasculare, boala cardiaca, colesterolul ridicat si inaintarea in varsta.
Barbatii prezinta accidente vasculare mult mai des decat femeile. Cu toate acestea femeile au un risc de aparitie a accidentului vascular in timpul sarcinii si in saptamanile imediat urmatoare dupa nastere.

Utilizarea de alcool, tulburarile hemoragice, cocaina si stresul formeaza o alta grupa de factori pentru aparitia accidentului vascular.

Diagnostic
Pentru stabilirea diagnosticului ar trebui sa fie efectuat un examen neurologic.
Medicul ar trebui sa va verifice daca aveti problem cu vederea, miscare, senzatie, reflexe, intelegere si vorbit. Trebuie sa fie evaluate tensiunea arteriala.
O tomografie este adesea facuta dupa un accident vascular cerebral. Imediat dupa aceea poate fi facut un RMN.
Va poate fi facuta: angiografie, analize de sange complete, electrocardiograma si examinarea lichidului cefalorahidian

Tratament
Tratamentul depinde de severitatea si cauza accidentului. O internare in spital este necesara pentru majoritatea persoanelor care au suferit un accident vascular cerebral.
Terapia trombolitica poate fi utilizata in cazul in care accidental este cauzat de un cheag de sange. Daca acesta este produs de o sangerare, mai degraba vor fi administrate anticoagulante.
Vor fi necesare si alte medicamente pentru a trata celelalte boli, de exemplu hipertensiunea arteriala. Analgezicele vor fi date pentru a controla durerea de cap.
Este necesara o interventie pentru accidentul cerebral hemoragic, pentru a elimina sangele din jurul creierului si pentru a repara vasele de sange deteriorate. Poate fi necesara chirurgia pe artera carotida.
Vor fi efectuate si diverse terapii recuperatorii: ocupationala, logopedie, terapie de inghitire etc.

Simptome
Simptomele de accident vascular depind de ce parte a creierului este deteriorata. Uneori o persoana poate nici macar sa nu stie ca a avut un accident vascular cerebral.
Simptomele se dezvolta de obicei brusc si fara avertismente, sau poat aparea din cand in cand. De obicei sunt severe in cazul primului accident.
Poate sa apara o durere de cap, mai ales daca este cauzat de o sangerare la nivelul creierului. Durerile de cap debuteaza brusc si pot fi severe, apar atunci cand persoana sta in pat, trezesc din somn, se inrautatesc la schimbarea pozitiei.
Simptomele pot include: slabiciune musculara la fata, brate si picioare, amorteala sau furnicaturi, probleme in a vorbi sau a intelege alte persoane cu care se vorbeste, probleme cu vederea, pierderea totala a vederii, modificari care afecteaza senzatiile, modificari ale auzului, schimbari in starea de vigilenta, personalitate, stare de spirit sau emotii, confuzie sa pierderea memoriei, dificultati de inghitire, modificari ale gustului, modificari ale auzului, schimbare in starea de vigilenta, confuzie sau pierderea memoriei, modificarea gustului, dificultate de a scrie sau citi, pierderea reperelor spatio temporal, pierderea echilibrului, probleme de mers pe jos, ameteli, lipsa controlului asupra vezicii urinare sau a intestinelor.

Anghinarea

Planta erbacee, perena, cu frunze mari, lungi de 30-120 cm, paroase, alb-cenusii pe fata inferioara si verzi-albicioase, lipsite de peri pe fata superioara.

Zona Geografica

Cultura este mentionata in Egiptul antic si amintita de Pliniu cel Batran care o recomanda ostasilor pentru linistirea inimii. In cursul secolului cincisprezece a fost adusa de arabi in Spania si Italia. A fost utilizata in Franta si Anglia pentru afectiuni hepatice si biliare(secolul 16). Flora spontana in regiuni de deal, pe lizierele padurilor. In Romania, culturi in judetele din sud.

Istoric Utilizare

Pulbere din planta uscata sublingual, infuzie, tinctura.

Actiuni Terapeutice

- coleretica si colagoga;
- hepato-protectoare(derivatii cafeici);
- tonic-amara (cinaropicrina si derivati);
- hipolipemianta (cinarina), prin inhibarea lipolizei de tip acid nicotinic, fara efectele adverse ale acestuia;
- diuretica (flavone);
- antialergica prin inhibarea complementului seric (cinarina);
- febrifuga;
- bacteriostatica fata de Salmonella, Staphylococcus si Proteus;
- putine plante au o actiune atat de intensa asupra ficatului si vezicii biliare.

Tratamente

- hepatite acute si cronice, ciroza hepatica, alcoolism cronic;
- diskinezii biliare;
- guta, hiperuricemie;
- cardiopatie ischemica, ateromatoza, hipercolesterolemie;
- diabet;
- scade glicemia;
- alergii, eczeme, diverse boli de piele;
- constipatie atona, atonie digestiva, digestie lenta, anorexie.

Acalazia

Acalazia este o tulburare a tubului care transporta alimente de la gura la stomac si afecteaza capacitatea esofagului de a muta alimentele spre stomac.

Cauze
Cauza principala care duce la aparitia bolii este neimbinarea perfecta a inelului muscular dintre esofag si stomac, acesta neputandu-se relaxa in timpul inghitirii.
O alta cauza este lipsa stimularii nervoase la muschii esofagului. Cauzele includ: cancere, deteriorarea nervilor de la esofag, infectiile cu un parazit, mostenirea unor gene.
Acalazia este o afectiune rar intalnita. Aceasta poate aparea la orice varsta dar este mai frecvent intalnita la adultii de varsta mijlocie sau la cei mai in varsta.

Diagnostic

Examinarea fizica poate arata semne de anemie. Testele pentru confirmarea diagnosticului pot include: manometrie esofagiana si raze X.

Tratament

Abordarea tratamentului este facuta prin reducerea presiunii la nivelul sfincterului esofagian interior.
Terapia poate implica: injectarea cu toxina botulinica, medicamente cum ar fi nitrati pe o lunga perioada de timp, sau blcante ale canelelor de calciu care pot fi folosite pentru reducerea presiunii la sfincterul esofagian inferior si chirurgia care poate fi necesara pentru a reduce presiunea in sfincterul inferior.
Medicul va va ajuta sa stabiliti care este cel mai bun tratament pentru starea in care va aflati.

Simptome

Simptomele care pot aparea sunt: regurgitarea alimentelor, durerea toracica, care oate creste imediat dupa ce ati mancat sau poate radia catre spate, gat si brate, tuse, dificultatea de a inghiti lichide si solide, pirozis si scadere in greutate neintentionata.

Abetalipoproteinemia

Abetalipoproteinemia este o boala rara, mostenita, in care o persoana se afla in imposibilitatea de a absorbi integral grasimile alimentare prin intestine.

Cauze
Aceasta boala este autosomal recesiva si afecteaza de multe ori barbatii, dar poate in unele cazuri sa afecteze si femeile. Este cauzata de un defect de transfer microsomal al proteinei trigliceridelor.
Defectul pune organismul in imposibilitatea de a crea lipoproteine (molecule de grasime combinate cu proteine). Persoanele aflate in aceasta situatie sunt in imposibilitatea de a digera grasimile si vitaminele estentiale corect.

Diagnostic
La un examen fizic ar putea fi constatate leziuni ale retinei ochiului. Testele care pot fi efectuate pentru a ajuta la diagnosticarea acestei boli sunt: testarea apolipoproteinei B din sange , analize de sange pentru a cauta deficitul de vitamine, hemoleucograma completa, teste ale colesterolului, electromiografie, examen ocular, teste ale vitezei de conducere nervoasa. Testele genetice pot fi disponibile pentru mutatiile genei MTP.

Tratament

Este bine sa consultati un nutritionist sau alt profesionist medical pentru instruirea dietetica. Dozele mari de vitamine, care contin vitamine liposolubile sunt administrate. Vitamina E ajuta in general la restabilirea lipoproteinelor. Suplimentele de acid linoleic sunt de asemenea administrate.
Pentru a veita simptomele intestinale evitati trigliceridele cu lant lung si limitati aportul de grasimi la 5-20 de grame pe zi. Dieta dumneavoastra ar trebui sa contina carne slaba de peste sau pasari de curte.
Pentru ca toata lumea are nevoie de o anumita cantitate de grasime pentru cresterea si dezvoltarea normala, trigliceridele cu lant mediu alternativ sunt folosite ca o sursa majora de grasimi in dieta. Deoarece aceste grasimi sunt absorbite di intestin diferit fata de alte gresimi, ele pot ajuta pacientii sa evite simptomele intestinale.
Trigliceridele cu lant mediu sunt luate ca un supliment alimentar, de obicei sub supravegherea unui medic sau a unui nutritionist. Acestea ar trebui sa fie utilizate cu precautie deoarece pot provoca leziuni hepatice.

Simptome

Simptomele care pot aparea includ: dificultati de coordonare, curbarea coloanei vertebrale, scaderea vederii care se agraveaza in timp, intarzierea dezvoltarii, imposibilitatea de a creste in copilarie, slabiciune musculara, slaba coordonare musculara care de obicei se dezvolta dupa varsta de 10 ani, proeminenta abdomenului, scaune grase si de culoare pala, scaume spumoase, scaune anormale si urat mirositoare.

Afinul

Subarbust stufos, ramuros, cu tulpini verzi, costate, lungi de 30-60 cm.

Zona Geografica
Regiuni montane pana la 2000 m, mai ales pe versantii umbriti si umezi, paduri de conifere, pajisti montane, dealuri paduroase, formand tufarisuri compacte in asociere cu merisorul.

Istoric Utilizare
Cura de fructe in sezon, tincturile de fructe sau frunze.

Actiuni Terapeutice
- capilaro - si vasoprotectoare;
- antiedematoase;
- inhiba agregarea plachetara si fosfodiesteraza CAMP;
- antioxidante;
- utile in cresterea acuitatii vizuale in lumina crepusculara prin stimularea sintezei de rodopsina;
- inhiba proliferarea bacilului Coli in vezica urinara si intestin;
- antagonizeaza actiunea ulcerogena produsa de stres, alcool, histamina si antiinflamatoriile nesteroidiene;
- scad permeabilitatea barierei hemato-encefalice la substante toxice.

Substante Active
Antocianozide, procianidoli, flavone, tanin catechic, zaharuri 3-7%, acizi organici, vitamine (A, B1, B2, C, E, PP, P), saruri minerale (Fe, K, Ca, P, Mg, Mn, Cl, S), glicozide. Frunzele contin taninuri catehinice, mirtilina (insulina vegetala), neomirtilina, riboflavine, ericoline.

Tratamente
1. Indicatii de administrare a fructelor:
- tulburari vasculare: flebopatii, micro-angiopatii diabetice, echimoze, purpura, gingivoragii, retinopatie diabetica, insuficienta venoasa, hemoroizi;
- colite spastice, diaree.

2. Indicatii de administrare pentru frunze:
- diabet;
- diaree;
- infectii urinare; .
- guta, hiperuricemie;
- oxiuraza;
- fragilitate capilara;
- frunzele si fructele de afin au efect hipoglicemiant si datorita taninurilor care reduc absorbtia glucozei din intestin.

Abces retrofaringian

Abcesul retrofaringian este o colectie de puroi localizat in partea din spate a gatului. Este o afectiune care pune viata in pericol.

Cauze
Abcesul retrofaringian afecteaza in general copiii sub 5 ani, dar poate aparea la orice varsta.
Materialul infectat se acumuleaza in spatiul din jurul tesuturilor situate in spatele gatului. Acesta poate aparea in timp sau dupa o infectie a gatului.

Diagnostic
Medicul va efectua un examen fizic si va analiza interiorul gatului. Medicul poate freca partea din spate a gatului cu un tampon din bumbac, astfel incat mostra de tesut sa poate fi trimisa la laborator pentru analiza.
Alte teste care pot fi efectuate pot include: hemoleucograma completa, tomografie la gat, raze x la gat.

Tratament
Chirurgia este necesara pentru a drena partea infectata a gatului. Corticosteroizii sunt uneori administrati pentru a reduce umflarea cailor respiratorii. Doze mari de antibiotice sunt admnistrate intravenos pentru a trata infectia.
Caile respiratorii vor fi protejate astfel incat sa nu devina complet blocate prin expandare.

Simptome
Simptomele care pot aparea pot include: dificultati de respiratie, dificultati de inghitire, febra mare, sunet ascutit la inhalare, retractii intercostale si dureri severe in gat.

Abces perinefretic si renal

 Abcesul perinefretic si renal este de fapt o infectie a tractului urinar cu o bacterie. Tractul urinar include vezica urinara, rinichii, uretere si uretra.

Cauze
Abcesele periferice si renale pot sa apara atunci cand bacteriile gasesc drumul catre vezica urinara sau catre rinichi. Aceste bacterii sunt gasite de obicei pe piele, in jurul anusului, sau uneori in jurul vaginului. In mod normal nu exista bacteria la nivelul tractului urinar in sine. Cu toate acestea exista anumite lucruri care pot face bacteria sa intre mai usor si sa ramana la nivelul tractului.:
- O problema la nivelul tractului urinar;
- Creierul sau boli ale sistemului nervos;
- Modificari sau defecte congenital in structura tractului urinar;
- Nu urinate destul de des in timpul zilei stergerea din spate in fata.

Diagnostic
Pentru diagnosticare este nevoie de analiza unei probe de urina, examen fizic si istoric medical al pacientului. Este necesara si prezentarea simptomelor.

Tratament
La copii, ar trebui sa fie aplicat imediat un tratament cu antibiotic, pentru a proteja rinichii. De asemenea sunt recomandate foarte multe lichide.

Simptome
Simptomele pot fi febra, apetit scazut, varsaturi sau nu prezinta toate simptomele. Alte simptome pot fi sange in urina, miros puternic in urina, nevoia permanenta de a urina, stare generala de rau, durere sau arsura in timpul urinarii, presiune si durere in pelvis sau in partea inferioara a spatelui, frisoane cu agitare, frisoane, durere in zona abdomenului.

Abces intraperitoneal

Abcesul intraperitoneal se manifesta prin acumulari purulente la nivelul cavitatii intra-peritoneale sau a cavitatii intra-abdominale. Aceste colectii de puroi pot sa contina deopotriva micro-organisme aerobe si anaerobe regasite la nivelul tractului gastro-intestinal (GI tractul). Astfel, organismul aerob cu incidenta cea mai mare in cazul abceselor intraperitoneale este Escherichia coli, in vreme ce microoganismul anaerob cu incidenta cea mai mare in cazul acestei conditii medicale este Bacteroides Fragilis, extrem de virulent. Diagnosticarea abceselor intraperitoneale este foarte dificila ca urmare a factorilor multipli care contribuie sa aparitia acestei conditii medicale, precum si datorita localizarii acestora. In aceste conditii, pungile cu puroi pot fi regasite la nivelul cavitatii peritoneale sau dimpotriva pe suprafata sau in interiorul organelor adiacente (de exemplu, ficatul).

Cauze
Cauzele care duc la formarea abcesului intraperitoneal sunt multiple, pornind de la ruptura de apendice, ruptura unui diverticul si pana la infectii intestinale, precum Entamoeba histolytica sau alte conditii medicale. In consecinta, persoanele diagnosticate cu apendicita, diverticulita, ulcer perforat, alaturi de cele care au suferit interventii chirurgicale la nivelul cavitatii abdominale prezinta un grad de risc mai mare in ceea ce priveste formarea abceselor intraperitoneale.

Diagnostic
Pentru diagnosticarea abcesului intraperitoneal medicii specialisti pot folosi o gama vasta de metode, pornind de la hemoleucograma completa, efectuata prin prelevarea unei mostre de sange. In aceasta situatie, valorile mari ale leucocitelor (celule albe) reprezinta indicatorul prezentei in organism a abcesului intraperitoneal.
O alta forma de diagnostic eficienta in depistarea abceselor intraperitoneale este computer-tomografia (screening CT). Pentru a confirma rezultatul screeningului CT, medicii specialisti pot introduce un ac, prin piele pana in interiorul abcesului pentru prelevarea unei mostre de tesut.

Alte teste folosite pentru depistarea si diagnosticarea acestei conditii medicale sunt:
- radiografie abdominala cu raza X;
- test pentru stabilirea functionarii ficatului;
- test cu ultrasunete (ecografie) la nivelul zonei abdominale;
- laparotomie, interventie chirurgicala de deschidere a abdomenului prin efectuarea unei mici incizii.

Tratament
Tratarea eficienta a abcesului intraperitoneal necesita administrarea intravenoasa de antibiotice precum si drenarea puroiului acumulat in cavitatea peritoneala. Astfel, pentru drenarea acumularii purulente este necesara introducerea unui ac prin piele, pana la nivelul abcesului. Accesul si locazilarea pungii cu puroi va fi facilitat cu ajutorul razelor X, in vreme ce drena va fi pastrata timp de cateva zile sau cateva saptamani pana in momentul in care toata cantitatea de puroi va fi eliminata.
Exista situatii in care drenarea abcesului intraperitoneal nu este posibila, motiv pentru care medicii specialisti vor interveni chirurgical. Astfel, dupa efectuarea unei anestezii generale, va fi efectuata o incizie mica la nivelul abdomenului, cu scopul de a facilita medicului dumneavoastra accesul la punga cu puroi. Si in acest caz o drena va fi introdusa in interiorul abcesului, aceasta urmand sa fie indepartata in momentul in care infectia va fi complet tratata.

Indiferent de metode de tratament intrebuintata pentru a preveni recurenta acestei conditii medicale este necesara identificarea cauzei care a dus la formarea abcesului intraperitoneal, in caz contrar existand riscul de aparitie a unor complicatii precum ruptura abcesului, raspandirea infectiei in sange (septicemie) sau dezvoltarea unei infectii extinse

Simptome
In functie de localizarea abcesului intraperitoneal, simptomatologia acestei conditii medicale poate sa cuprinda urmatoarele manifestari:

- durere abdominala sau marirea dimensiunii cavitatii abdominale;
- frisoane;
- diaree;
- febra;
- lipsa poftei de mancare (apetit);
- stari de voma;
- sensibilitate la nivel rectal;
- stari de voma si varsaturi;
- stare de slabiciune.

Abces cerebral

Un abces cerebral este o colectie de celule imunitare, puroi si alte materiale in creier, de obicei dintr-o infectie bacteriana sau fungica.

Cauze
Abcesele cerebrale apar de obicei atunci cand bacterii sau ciuperci infecteaza o parte a creierului. Celulele infectate ale creierului, celule albe din sange, bacterii vii si moarte, si ciuperci se aduna intr-o zona a creierului. O membrana se formeaza in jurul acestei arii si creaza o masa.
In timp ce acest raspuns imun poate proteja creierul prin izolarea infectie, se poate face, de asemenea, mai mult rau decat bine. Creierul se umfla. Deoarece craniul nu se poate extinde, masa poate pune presiune asupra tesutului cerebral delicat. Materialele infectate pot bloca vasele de sange ale creierului.
Bacteria sau ciuperca care cauzeaza un abces la creier ajunge frecvent la acesta prin intermediul sangelui. Cu toate acestea, sursa cea mai frecventa este o infectie pulmonara.

Diagnostic
Un examen neurologic al creierului si al sistemului nervos va arata, de obicei, cresterea presiunii intracraniene si probleme cu functionarea creierului.
Teste pentru a diagnostica un abces cerebral pot include:
- recoltari de sange
- radiografia toracica
- hemograma completa (CBC)
- CT cerebral
- electroencefalograma (EEG)
- RMN a capului

Tratament
Un abces cerebral este o urgenta medicala. Presiunea din interiorul craniului poate deveni suficient de mare pentru a fi viata in pericol. Este nevoie internare in spital pana cand starea este stabila. Unele persoane pot avea nevoie de sprijin pe viata.

Interventia chirurgicala este recomandata daca aveti:
- mai multe abcese (rar)
- un abces mic (mai putin de 2 cm)
- un abces adanc in creier
- un abces si meningita

Interventia chirurgicala este necesara cand:
- aresiunea in creier continua sau se agraveaza
- abcesul cerebral nu s-a micsorat in urma medicatiei
- abcesul cerebral contine gaz (produs de anumite tipuri de bacterii)

Simptome
Simptomele se pot dezvolta lent, pe o perioada de doua saptamani, sau se pot dezvolta brusc. Acestea pot fi:
- dureri de gat, umeri sau spate
- modificari ale statusului mental
- confuzie
- reducerea de reactie
- somnolenta
- eventuala coma
- neatentie
- iritabilitate
- scaderea circulatiei
- scaderea senzatiei
- scaderea de vorbire (afazie)
- febra si frisoane
- durere de cap
- dificultati de vorbire
- pierderea coordonarii
- pierderea functiei musculare
- convulsii
- varsaturi

Abces dentar

Abcesul dentar reprezinta formarea unei pungi de puroi in interiorul dintelui sau al gingiei, cu posibilitatea de extindere la nivelul cavitatii bucale, fetei, maxilarului sau amigdalelor. Acest tip de infectie are o frecventa mare in randul persoanelor cu o igiena dentara precara.
Abcesul dentar apare ca urmare a infectiilor bacteriene. Tratate necorespunzator sau, dimpotriva, lasate netratate, acestea pot duce la extinderea bacteriilor la nivelul gingiei, a obrajilor, amigdalelor, sub limba, si chiar la nivelul maxilarului si a oaselor faciale. Astfel, in momentul in care tesuturile devin inflamate, abcesul dentar provoaca o senzatie dureroasa intensa.
In ceea ce priveste dezvoltarea pungii cu puroi, aceasta isi va mari progresiv volumul pana in momentul in care fie se sparge, fie este drenat (in mod natural sau cu prin interventia medicului specialist). De asemenea, exista situatii in care manifestarea abcesului dentar devine atat de severa, incat aceasta poate duce la obstructionarea cailor respiratorii, precum si la aparitia unei stari generale de sanatate precara, stari de voma si varsaturi, febra, frisoane si transpiratie excesiva.

Cauze
De cele mai multe ori abcesul dentar este cauzat de cresterea si dezvoltarea unor bacterii in interiorul cariilor sau de leziuni existente la nivelul tesuturilor moi sau a structurii osoase de la nivelul fetei si a gatului. Totodata, infectiile aparute la nivelul dintilor, care nu sunt tratate corespunzator pot duce la aparitia abcesului dentar. Deasemenea igiena orala precara, precum perierea neingrijita sau rara a dintilor are drept rezultat aparitia cariilor, care favorizeaza la randul lor, aparitia infectiilor bacteriene. Astfel, intr-un interval scurt de timp infectiile bacteriene se vor extinde spre gingie si tesuturile adiacente luand forma abceselor dentare dureroase.

Tratament
In momentul in care va prezentati la medicul stomatolog acesta va stabili natura abcesului, alaturi de gravitatea acestei conditii medicale prin examinarea cavitatii bucale, sau cu ajutorul unei radiografii cu raze X. Aceasta din urma metoda este utilizata pentru diagnosticarea abceselor de dimensiuni mici localizate in profunzime, la nivelul alveolei dentare sau a radacinei.
In cazul manifestarilor severe ale abcesului dentar, medicul stomatolog va efectua o mica incizie pentru a permite drenarea puroiului acumulat. Deasemenea acesta va prescrie un tratament pe baza de analgezice (medicamente antiinflamatorii nesteroidiene) sau antibiotice pentru combaterea infectiei. Daca infectia bacteriana s-a extins la nivelul gatului, abcesul va trebui drenat, de cele mai multe ori, printr-o interventie cu un grad de complexitate mai ridicat, in sala de operatii, sub anestezie locala.
Ca in cazul oricarei alte conditii medicale, tratarea eficienta a abcesului dentar necesita efectuarea mai multor vizite la medicul specialist, alaturi de urmarea indeaproape a indicatiilor oferite de stomatologul dumneavoastra.

Prevenire
Prevenirea abcesului dentar joaca un rol extrem de important in mentinerea sanatatii dentare a fiecarei persoane. Astfel, periajul atent al dintilor, alaturi de folosirea atei dentare si vizitele de rutina la medicul stomatolog reprezinta pasi importanti in prevenirea si tratarea timpurie a cariilor dentare. Pasii pe care trebuie sa ii urmati in acest sens sunt acestia:
- periati dintii si curatati-i cu ajutorul atei dentare dupa fiecare masa si seara inainte de culcare;
- efectuati vizite regulate la medicul stomatolog in vederea diagnosticarii timpurii a oricarei afectiune la nivelul dintilor si a gingiei. In acest fel, cariile vor putea fi prevenite cu succes si implicit, aparitia abceselor dentare va putea sa fie tinuta sub control;
- evitati consumul excesiv de alcool si fumatul.

Simptome
In mod normal simptomele abcesului dentar includ manifestari precum:
- durere, umflare si inrosirea zonei afectate, a cavitatii bucale si a fetei;
- stari de voma si varsaturi;
- febra;
- frisoane;
- diaree;
- carii;
- infectii ale gingiei;
- inflamarea cavitatii bucale;
- sensibilitate la atingere;
- acumulare de puroi la nivelul zonei afectate si a tesuturilor adiacente;
- dificultati de inghitire si in ceea ce priveste inchiderea si deschiderea gurii.

In cazul in care va confruntati cu aparitia acestor simptome este recomandat sa va adresati medicului dumneavoastra stomatolog, sau personalului medical de specialitate (de cele mai multe ori mergand la urgente). Acest lucru este cu atat mai necesar in cazul persoanelor la care simptomatologia tinde sa se acutizeze, caz in care acestea vor prezenta senzatii dureroase insuportabile, dificultati respiratorii si de inghitire.