Anghinarea

Planta erbacee, perena, cu frunze mari, lungi de 30-120 cm, paroase, alb-cenusii pe fata inferioara si verzi-albicioase, lipsite de peri pe fata superioara.

Zona Geografica

Cultura este mentionata in Egiptul antic si amintita de Pliniu cel Batran care o recomanda ostasilor pentru linistirea inimii. In cursul secolului cincisprezece a fost adusa de arabi in Spania si Italia. A fost utilizata in Franta si Anglia pentru afectiuni hepatice si biliare(secolul 16). Flora spontana in regiuni de deal, pe lizierele padurilor. In Romania, culturi in judetele din sud.

Istoric Utilizare

Pulbere din planta uscata sublingual, infuzie, tinctura.

Actiuni Terapeutice

- coleretica si colagoga;
- hepato-protectoare(derivatii cafeici);
- tonic-amara (cinaropicrina si derivati);
- hipolipemianta (cinarina), prin inhibarea lipolizei de tip acid nicotinic, fara efectele adverse ale acestuia;
- diuretica (flavone);
- antialergica prin inhibarea complementului seric (cinarina);
- febrifuga;
- bacteriostatica fata de Salmonella, Staphylococcus si Proteus;
- putine plante au o actiune atat de intensa asupra ficatului si vezicii biliare.

Tratamente

- hepatite acute si cronice, ciroza hepatica, alcoolism cronic;
- diskinezii biliare;
- guta, hiperuricemie;
- cardiopatie ischemica, ateromatoza, hipercolesterolemie;
- diabet;
- scade glicemia;
- alergii, eczeme, diverse boli de piele;
- constipatie atona, atonie digestiva, digestie lenta, anorexie.